Pasul 1: Determinați tipul structural, începând cu numărul de atomi de carbon.
Pentru omologii cu structuri similare, cu cât sunt mai mulți atomi de carbon, cu atât este mai mare punctul de topire. De exemplu, etanul (2 atomi de carbon) are un punct de topire de aproximativ -183,3 grade, în timp ce pentanul (5 atomi de carbon) are un punct de topire de aproximativ -129,7 grade, arătând în mod clar o tendință de creștere. Dacă sunt izomeri, treceți la pasul următor.
Pasul 2: Pentru izomeri, luați în considerare numărul de ramuri și simetria.
Dacă numărul de atomi de carbon este același (izomeri):
Regula de bază: cu cât mai multe ramuri, cu atât simetria moleculară este mai proastă și punctul de topire este mai scăzut. De exemplu, n-pentanul (neramificat) are un punct de topire de -129,7 grade , în timp ce izopentanul (1 ramură) are un punct de topire de -159,9 grade , conform perfect cu această regulă.
Notă specială: Cu cât simetria moleculară este mai bună, cu atât este mai mare punctul de topire. De exemplu, neopentanul (o structură cu patru-ramificate foarte simetrică) are un punct de topire mai mare decât n-pentanul, atingând -16,6 grade .
Pasul 3: Consultați regulile speciale pentru alcani.
În alcanii cu lanț drept-, moleculele cu un număr par de atomi de carbon au o simetrie mai bună și o creștere mai mare a punctului de topire decât cele cu un număr impar de atomi de carbon, formând două curbe paralele ale punctului de topire, care pot ajuta la-ajustarea fină a rezultatelor predicției. Pentru alchene și alchine, această regulă nu este evidentă, iar primii doi pași pot fi urmați direct.